Scurt istoric

Valea Crişului, ca localitate a fost întemeiată din fuziunea râurilor Csinád, Kurta şi Vadas. Localitatea este menţionată documentar pentru prima dată în anul 1332, într-un registru papal sub numele de Kemuspatak, iar în anul 1535 ca Kevruspatak, apoi în anul 1567 ca Kwereospatak. Ulterior a primit denumirea actuală Kőröspatak (Valea Crişului).

Numărul locuitorilor creşte an de an. În recensământul din 2002 a fost menţionat 1661 de locuitori, din care 93% - secui sau maghiari, pentru că populaţia rromă se declară vorbitori de limba maghiară (în realitate 50% sunt de naţionalitate rromi).

Viaţa satului a fost influenţată de două familii bogate, de familia Kálnoky şi de familia Bogdán. În 1517 au fost prezenţi trei religii: romano-catolic, reformaţi şi unitarieni. O înregistrare din 2006 arată că numărul creştinilor este: romano-catolici 1200, reformaţi 230, unitarieni 170 şi 52 de alte religii, dar toţi au avut şcoli separate.

În 1892 a fost întemeiată instituţia  „ Gróf Kálnoky Felix Ludmilla Imre és Pál Intézet” – o instituţie catolică, dar întemeiatorii au afirmat categoric că aici pot veni şi elevi de alte religii. Aici călugăriţele au educat copii.

Instituţia a fost naţionalizată în 1948 şi de atunci are ca scop principal educaţia copiilor. Aici au fost organizate cursuri postliceale de agricultură, prelucrarea lemnului, industria mineritului.

     

   Para András       

profesor pensionar de istorie - lb. maghiară

2010